Fotograful Vlad Eftenie: „Pe mine fotografia mă ajută să găsesc răspunsuri, cu fiecare click făcut” [galerie FOTO] 

Vlad Eftenie este fotograf şi arhitect, la bază. Este profesor la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”, acolo unde a introdus în programă, prin pasiunea sa, cursul de fotografie de arhitectură. Este un curs pe care mărturiseşte că îl predă mai degrabă ca pe un curs de dezvoltare personală, că ajută studenţii la arhitectură să îşi pună întrebări despre ei înşişi. Vlad Eftenie este un fotograf îndrăgostit de Bucureşti, de fotografia „de stradă”, şi porneşte mereu în călătorii pe trasee din oraş, dintr-un „Mic Paris” pe care îl descoperă altfel de fiecare dată. Acum pregăteşte un volum de poetică a gestului fotografic, poate şi o carte-album cu fotografii realizate de-a lungul vremii. Este un fotograf foarte apreciat (ţine numeroase cursuri şi workshop-uri de fotografie) şi foarte prezent în social media. Vă invit să îl urmăriţi pe facebook şi să vedeţi şi fotografiile din Galeria Foto.

Cine este fotograful Vlad Eftenie şi ce face el?

Fac fotografie din pasiune. Privesc oraşul în fiecare zi şi fac un soi de educare urbană, în ideea în care, dacă nu ştiam de ce ne-ar plăcea Bucureştiul, prin fotografiile mele încerc să aduc astfel de răspunsuri. De ce ne place Bucureştiul? Uite că avem posibilitatea să facem poze foarte faine, câteodată, care emoţionează, care vibrează, care miră, care fac oamenii să zâmbească… Şi atunci Bucureştiul e mai mult decât acel loc canicular, trist, urât, negativ… Şi vreau să descoperim locurile prin care mergem, dincolo de prejudecăţi.

Tu eşti bucureştean?

Da.

Şi când l-ai descoperit, de fapt?

După ce am terminat facultatea. Sunt născut în Drumul Taberei şi n-am prea ieşit de acolo, pentru că am avut tot ce-mi trebuie în cartier. După ce am terminat facultatea mi-am dat seama că nu prea ştiu nimic despre oraş şi că aş vrea să-l descopăr. Iar atunci când m-am apucat de fotografie, după facultate, am cuplat nevoia de a fotografia, de a descoperi, cu nevoia de a călători. Aceste două direcţii m-au adus în ipostaza de a fi călător şi fotograf.

Eşti călător fotograf sau fotograf călător?

Cred că mai degrabă sunt eu însumi într-o călătorie permanentă, pentru că şi atunci când sunt în Bucureşti tot în călătorie mă simt. Profit de orice ocazie pentru a nu mă lăsa dus de rutină. Am de mers la facultate sau am de mers la Mega Image, puţin în pasă, sunt pregătit să fac fotografie! Chiar şi acum în drum spre încoace am făcut poze. Se instalau turnicheţii ăştia electronici la Romană şi mi s-a părut un moment istoric să-i văd acum la suprafaţă. Ei vor sta de acum înainte zeci de ani în subsol. Băieţii care le montau m-au întrebat ce fac, iar eu le-am explicat, cu tot calmul şi cu toată mirarea mea, că ei fac istorie: „uite, voi montaţi astea, care vor sta minim 30 de ani de acum încolo la metrou, şi vor fi folosite de zeci de mii de oameni fiecare zi!”. Au fost super încântaţi şi m-au lăsat să-mi fac pozele liniştit.

Ce te opreşte în loc să faci o fotografie? Ce te miră, ce-ţi atrage atenţia?

 Ce-mi atrage atenţia? Ceva care mă emoţionează. Ceva care este atipic, care este diferit. Şi, ca să vezi diferitul din rutină trebuie să fii mereu cu ochii în patru. Să fii mereu atent, să fii mirabil, să fi disponibil, să observi şi să-ţi dai seama de lucruri – pentru că sunt momente spontane de conştientizare.

Ce face diferenţa între un fotograf şi un om care trece cu capul în jos pe stradă şi nu observă nimic?

Ideea de a fi atent, ideea de a fi prezent. Omul care trece fără să observe de fapt nu e acolo. Se deplasează în sinea lui spre oriunde. Nu trebuie să fii neapărat fotograf ca să fii atent. Eu şi când nu fac poze tot atent sunt, pentru asta îmi place să fac. Eu mă hrănesc cu ceea ce observ la oamenii dimprejur. Îmi place să mă uit la străini, să văd cu ce sunt îmbrăcaţi, cum arată, cum se simt, să-mi imaginez de unde vin şi încotro se duc, despre ce e vorba. Am o imaginaţie bogată şi îmi place să îmi imaginez lucruri, iar oamenii de pe reţelele de socializare care mă urmăresc ştiu asta, că eu îi îndemn să fie atenţi, să fie prezenţi şi să observe, pentru că asta ne transformă comportamentul. Un om prezent este un om conectat. Cum ar fi să devenim cu toţii atenţi unii la ceilalţi? Cred că am simţi cu totul altfel tot ce ni se întâmplă şi i-am simţi altfel pe oamenii care trec pe lângă noi. Ori asta e o problemă în oraşele de aici: pe oameni nu interesează în mod real contactul vizibil cu ceilalţi, decât, poate, la nivel de bârfă. Noi suntem, din păcate, deturnaţi să ne fie teamă de ceilalţi, îi considerăm străini. Prin fotografiere totul devine apropiat. Şi de asta este o terapie cu multiple sensuri pentru mine, pentru că îmi dă un scop, mă face să fiu atent, să observ, să fiu conectat, să nu mai am teamă, să nu mai fiu emotiv. Atunci că nu am aparatul pot fi emotiv. Dar cu aparatul mână capăt un scop.

Eşti înarmat!

Exact! Uite, mă pot opri la nişte băieţi care montează nişte chestii şi să le spun „băi, eu vreau să fac o poză!”. Oamenii au reacţii şi mie-mi place să-i „dezamorsez” în sens pozitiv, pentru că suntem învăţaţi în mod greşit că trebuie să reacţionăm în mod negativ – pentru a ne proteja.

Cum îi apropii pe studenţi de fotografie sau pe cursanţii tăi de la workshop-uri? […]

Şi când fugi din Bucureşti în ţară, unde fugi?

Îmi place în Dobrogea. Îmi plac câmpurile alea nesfârşite cu eoliene. E un peisaj fenomenal în Dobrogea, cu drumuri lungi care se duc la orizont. Am descoperit zona de mai mulţi ani, dar de curând „mi-am însuşit” peisajele acelea. Aveam nevoie de deschideri, şi acolo aveam drumul în faţă. Era o idee cu care mă identificam: să fiu călător. Recomand traseul Enisala-Capidava. Este fabulos. Fiecare metru de acolo este fabulos. Are o stare incredibilă. Vezi perspective. Eşti complet singur, nu e nimeni pe drumurile alea. Şi e celebra coborâre de după Seimeni, către Cernavodă, în care se vede Dunărea în perspectivă. E o senzaţie fabuloasă! Îmi plac drumurile către Tulcea foarte mult. Mai am o secţiune de drum între Tulcea şi Constanţa, pe la jumătatea drumului, e o anumită culme pe care, dacă ştii să te opreşti la fix, se vede toată Dobrogea! Este fabuloasă Dobrogea, deşi pare plată, nu te plictiseşte niciodată. […]

Vă invităm să citiți articolul integral în life.ro/fotograful-vlad-eftenie

GALERIE FOTO VLAD EFTENIE – Birdeye views:

Mulțumim, Vlad Eftenie. (vamaveche2mai.ro).


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *